Sunteti apreciati de catre parinti?

• M-am gandit sa scriu despre acest subiect deoarece este o problema cu care ne confruntam multi dintre noi,zi de zi.Din punctul meu de vedere,e in zadar sa ne prefacem ca nu ne intereseaza pararea lor si ca nu ne doare ca nu suntem apreciati la justa noastra valoare.Orice copil is doreste sa fie inteles si apreciat macar de parintii lui,dar de cele mai multe ori,fix ei nu ii inteleg.E pacat ca uni parinti nu isi apreciaza deloc copii si nu ii sustin in ceea ce isi doresc sa realizeze.Oricat ne-am preface ca nu ne afecteaza,la un moment dat totul se aduna in sufletul nostru si incepem sa ne pierdem increderea atat in noi cat si in ei,ma intreb uneori:cand nu mai putem sa avem incredere nici in propri nostri parinti ce ne mai ramane de facut?Consider ca e omenesc sa iti doresti si sa simti ca toate eforturile iti sunt apreciate si prin urmare,cei pe care ii iubesti si ii respecti cel mai mult,sa iti respecte si ei la randul lor munca ta si sa simti ca le pasa de tine si prin urmare ca sunt mandri de tine.Poate cine citeste ce am scris se gandeste ca nu meritam aprecirea parintilor deoarece nu intreprindem actiuni de care ei pot fi mandri,dar intrebarea care vine este:cand oamenii din jurul tau inclusiv profesorii te apreciaza,te lauda si se bazeaza mereu pe tine,cand notele de la scoala dovedesc ca mereu te straduiesti sa fi printre cei mai buni,de ce parinti nu te pot aprecia?Nu cred ca se mai pune problema ca nu meriti si ca te supraapreciezi.In cazul meu am ajuns sa comunic cu ei doar strictul necesar sau orice nu are legatura cu scoala sau cu ceea ce imi doresc sa fac pe viitor.Incerc mereu sa-i inteleg deoarece ma gandesc ca nu e usor sa fi parinte si sunt constienta ca nimeni nu ii invata cum sa fie parinti si cum sa actioneze in relatiile cu propri copii si poate ca ei fac tot posibilul si considera ca e suficient.Eu nu spun ca ei nu ne apreciaza dar poate ar trebui sa o spuna mai des dar din pacate prin comportamentul si vorbele lor dovedesc contrariul.Chiar daca multi nu recunostem cu toti avem nevoie de iubire,intelegere si respect din partea oamenilor care ne-au dat viata.

In concluzie,vreau sa va transmit ca eu am invatat sa am incredere in mine si sa fiu eu insami mereu,sa ma respect si sa ma iubesc,sa ma revolt si sa lupt pentru visele mele intr-o lume superficiala si nedreapta de cele mai multe ori.Sfatul meu pentru voi e sa nu va uitati niciodata valoarea si sa luptati mereu pentru ceea ce va doriti deoarece cu sau fara sprijinul lor veti reusi sa dovediti ca suneti capabili sa realizati orice va veti propun.CURAJ!
"Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat"
"Copiii nu-şi vor aminti de tine pentru lucrurile materiale pe care i le-ai dat, ci pentru faptul ca i-ai iubit cu adevărat"
"Vremea ta a trecut,lasa copilul sa-si faca propiul viitor.Nu face din el copia ta la indigo"
PS-....